Ce înseamnă ca o fată să aibă caracter?

  Ce înseamnă ca o fată să aibă caracter? Știu, înseamnă multe. Pe lângă explicații de top pe care le pot da alții care cunosc cum ar trebui să fie o fată în adevăratul sens al cuvântului, a avea caracter înseamnă să nu-i permiți iubitului să te controleze. Să nu îți ceri voie de fiecare dată  să mergi undeva. O fată cu caracter te pune în fața faptului împlinit, mai exact în fața  deciziei luate. Nu vreau să cad în altă extremă și să afirm că ar trebui să renunțe să comunice cu el, să stabilească lucruri de comun acord. E foarte important să aveți niște priorități într-o relație, dar, de asemenea, e important ca el sau ea să nu devină obsesia celuilalt. O fată cu caracter are întotdeauna gradul ei de independență pe care ar trebui să-l păstreze intact. Să îți ceri mereu voie să mergi la un eveniment, la o prietenă sau undeva în deplasare mi se pare penibil. De ce? Pentru că asta ar fi o dovadă că nu te cunoaște. Un băiat care se teme să nu îl înșeli, nu-ți cunoaște valoarea personală, nu cunoaște cine ești tu în gândire, în fapte, în viața de zi cu zi. Dacă ești genul de persoană care manifestă inocență doar în prezența lui, atunci îmi pare rău, dar ambii vă ofiliți ca iarba pe timp de arșiță în această relație.
   În familia mea am crescut într-un regim democratic, din fragidă copilăria între mine și părinții mei s-a dezvoltat o relație de încredere. Dacă îi spuneam mamei că o să vin la o oră târzie acasă, ea nu se grăbea să-mi sară în cap pentru că știa ce fac și cine sunt. Nu era cazul să mă ia la întrebări atunci când ajungeam acasă, pentru că îi povesteam despre timpul petrecut ca unui prieten confident. Nu pot să înțeleg starea de revoltă a multor tineri când libertatea le este restrânsă, pentru că nu am avut restricții. Multe îmi erau îngăduite pentru că părinții mei au avut grijă să nu-mi lipsească discernământul. Nu o să-mi permit ca într-o relație, el să-mi ofere mai puțin respect decât mi-au oferit părinții mei, pentru că e vorba despre identitatea mea pe care am construit-o ani întregi prin greșeli, experiențe, muncă și prin care mă consider îndreptățită să iau decizii raționale fără a obține mereu aprobare, fără a mă afișa drept vulnerabilă astfel încât el să se simtă în siguranță.
   Știind că jumătatea ta are rolul de a înlocui familia într-o relație, mi se pare o lipsă de respect față de tine atunci când te comporți ca o fetiță docilă a cărei viață se pliază pe DA și NU al lui. Dacă el devine noul tău univers, atunci trebuie să ai pretenții ca el să nu te evalueze mai prejos decât părinții tăi. Dacă tot ești fericită că ai aceleași drepturi ca și el, că îi ești egală, atunci nu îi cere aprobarea în tot ce faci! Nu spun asta ca să-ți dezvolți orgoliul, ci caracterul. Fata care este în devenire o femeie puternică o să fie apreciată și mult mai prețuită decât roboțelul ascultător.